Inainte de alti copii, am fost noi.

Inainte de alti copii, am fost noi. Pana sa invatam sa ne jucam impreuna, pana sa legam primele prietenii sfioase, pana sa cladim povesti in care fiecare sa aiba un rol numai al sau. Pe cand motanul ne parea cand jucarie, cand fiara fioroasa, am fost noi, singurii copii din curtea noastra, singurii cu drepturi pe langa borcanul cu dulceata si cu mustati de la smantana calduta, din zorii fiecarei zile.

Am avut prieten un catel si cand viata ni se parea nedreapta, el singur ne-a ascultat si mangaiat supararea. Am avut multe muscaturi de tantar, am avut piscaturi de urzica si uneori, situatie grava de tot, am avut o teapa din capita cu paie in deget, chiar langa unghie, asa cum doare cel mai rau!

Inainte de alti copii, fiecare cu povestea sa, am fost noi, cu cea mai frumoasa si realista poveste. Am fost capitanii oastei noastre de plus, pastorii iezilor primavaratici si printesele fara nevoie de salvare, frumoase si istete, carmuind cu drepturi din nastere, inimile bunicilor cu par de argint.

Am fost… si undeva adanc in noi, vom fi o viata intreaga!

Iulia-Florentina Paciurea

Please follow and like us:
0