Pisica cu cenusa straina…

 

E o zi, o zi ca oricare alta…dar iar astept sa ninga, ca-n fiecare an, ca-n fiecare iarna, ca-n fiecare saptamana de noiembrie si ca-n fiecare zi de…aproape iarna. Ce ma face sa astept? Ce ne face sa ateptam de fiecare data minunatul fenomen? De ce e minunat? E oare pentru ca e alb, pufos, rece, neasteptat sau e minunat tocmai pentru ca il asteptam? Oricum ar fi…oricum am fi…ne gaseste de fiecare data si ne incanta…ne gaseste copii, ne gaseste adulti (sau asa credem noi…), la scoala, in vacanta, la serviciu sau acasa, cu treaba sau plictisiti de cotidian, prin magazine sau in masina…ne gaseste si ne transforma atunci, pe loc. Pe mine ma gaseste an de an in alte si alte situatii, dar mereu asteptand…asteptand prima zapada. Primul strop de ploaie dupa seceta, prima raza de soare din mare sau cel mai rosiatic apus din cate ai vazut vreodata nu te misca niciodata la fel de mult ca primul fulg de nea… E pe asfalt, in aer, pe o frunza, pe un gard ruginit sau pe paltonul tau luat anul trecut de la magazinul din colt… Daca ai noroc prinzi primul fulg de nea in palma si atunci esti fericit…doar o clipa – caci se topeste – apoi dispare…dar e normal, fericirea e-n totdeauna scurta si apare asa, ca din senin. Ninge apoi, mult, valuri de zapada te-nconjoara dar nu mai e la fel, devii usor usor aproape indiferent, te ingropi din nou in treburile zilnice, te acopera oboseala cum acopera zapada cel mai inalt gard din sat, nu te opresti sa rasufli decat in Ajunul Craciunului sau nici atunci pentru ca n-ai terminat inca de tocat salata beuf, de-nfasurat sarmalele, de-ntors friptura si aproape uiti de blatul tortului din cuptor si aproape-l arzi in ficare an. Opreste-te putin, un pic, un minut – si priveste pe geam: printre muntii de zapada si croindu-si drum incet-incet catre usa cu miros de bunatati se strecoara pisica buna, blanda, moale ca neaua, neagra ca noaptea si cu mustati inghetate…vrea in casa si nici nu-ti cere de mancare macar…se uita rugator sa o lasi doar sa stea langa soba, sau pe covor, sau sub brad, sau macar la usa, sau macar pe prag…opreste-te putin, un pic, un minut si priveste pe geam: daca pisica nu vine, inseamna doar ca ai fost prea ocupata sa-i dai drumul in casa in iernile trecute si poate si-a gasit culcus dupa vreo soba primitoare…mai primitoare ca a ta…dar daca o chemi, ea va veni pentru ca nu te-a uitat…va veni plina de cenusa straina, dar va veni. Pisica ta nu te-a uitat si nici oceanul de zapada si nici primul fulg de nea prins in noiembrie… Doar tu ai uitat putin, ca an de an…vine iarna!
Please follow and like us:
0