Povestea unui Indraznet

Un indraznet se privi in oglinda si observa ca nu este doar un „om frumos”, caci pe langa o mica problema dermatologica, avea si cateva pacate, greseli din trecut, peste care trecuse, dar nu fara cateva lectii dure.

Indraznetul privi pe fereastra. Afara ploua. Pleca spre brutarie insotit de umbrela caci nu avea de gand sa danseze descult in ploaie, ci doar sa isi petreaca restul zilei fara otita.

Indraznetul pleca la serviciu. Purta in geanta o lanterna caci banuia ca se va intoarce tarziu si oricat de indraznet ar fi fost, stia ca pe vant si ploaie, uneori curentul electric devine temator si pica.

La serviciu, Indraznetul indrazni sa nu inhaleze fumul a sapte marci de tigari si a 15 colegi si manca insotit de un alt indraznet, cu servetel alb si lingura de plastic, o ciorba de perisoare si o budinca, in sordida cantina a companiei.

La ora 15, intr-o pauza, Indraznetul decise sa isi amane, pentru a doua oara, sedinta la stomatolog, programata cu indrazneala, in urma cu cateva zile.

Spre seara, Indraznetul isi ruga seful sa il invoiasca pentru a merge la stomatolog, unde si merse… din cauza de budinca ori de amanare. Ajuns pe scaunul de vindecare prin tortura, inghiti in sec si se ruga de medic sa ii lucreze cu blandete si anestezie.

Acasa, pe frig si ploaie mocaneasca, Indraznetul isi plimba patrupedul mult iubit, fara sa se planga de oboseala, vant ori masea. Se plimbara asa… banal… bucurandu-se fiecare de prezenta celuilalt.

Pe la ora 21:00 Indraznetul deja nu se mai simtea cool si decise sa isi sune mama si apoi sa joace remi pe etalate cu un vecin.

Pe la ora 22:30 renunta la promitatoarea viata de noapte si indrazni sa „se culce cu gainile”. Facu acest lucru cu o veioza de veghe aprinsa, cu un patruped la picioare si… plin de indrazneala. O facu fara sa scrie la toti prietenii de pe retelele de socializare, unii aproape imaginari, „Noapte-buna!” ori „Maine e vineri!”. Indrazni chiar sa nu posteze o fotografie cu ceea ce mancase si ii lasa pe toti cuprinsi de curiozitate!

Indraznetul adormi usor. Numaratul oilor nu il ajutase niciodata, insa ceva mai devreme semnase, poate in zadar, o petitie pentru salvarea unei bucati de padure stramoseasca.

Indraznetul zambi caci maine avea sa ramana in anonimat: avea de gand sa vada o piesa de teatru si urma sa o faca insotit de doi vechi prieteni. Ei erau indrazneti ca si el: purtau ochelari, ascultau muzica de calitate si aveau, in dressing-ul zis sifonier, haine vechi, demodate de doua sezoane!

Iulia-Florentina Paciurea

 

Please follow and like us:
0